Scriu acest articol ca un mic punct de reper pentru o foarte draga prietena care se lupta cu problema kilogramelor in plus fara insa sa poata face niste pasi concreti pentru a o rezolva. Si nu numai pentru ea, ci pentru oricine se lupta cu kilogramele si nu stie in ce directie sa porneasca, care poate nici nu s-a gandit ca poate schimba ceva.
Pentru mine grasimea inseamna boala. Nu este vorba doar de estetica, pentru ca uneori ne invatam cu imaginea corpului nostru si poate nu ne deranjeaza, insa este vorba de faptul ca grasimea aduce cu sine boli asociate care pot deveni fatale: diabetul, bolile de inima, dereglarile hormonale, afectarea coloanei vertebrale.
Imi amintesc de o vecina de peste 110 kg, femeie la nici 50 de ani, care venind din parculetul din fata scarii statea sa isi traga sufletul cate 10 minute inainte de a-si face curaj sa urce cele doua etaje pana la apartamentul ei. Avea un portofoliu uimitor de boli, toate asociate kilogramelor in plus. Pentru ea o plimbare pana la magazinul de cartier era un efort urias cu pasi de om coborat de pe patul de spital. Nu vreau sa ma gandesc ce zile o asteapta in continuare pe aceasta femeie.
Eu stiu cum a fost pentru mine sa fiu grasa. Stiu exact cum m-am simtit, cum imi pierdeam rasuflarea atunci cand urcam scarile, cum nu imi mai veneau hainele si eram nevoita sa aleg mereu altele si altele. Stiu si cum este sa mananci complusiv, la stres cand stomacul nici macar nu simte cat de multa mancare i-ai dat si parca tot mai cere. Mai stiu si cum e sa mananci dulciuri pana te simti ca o mingiuta epuizata de energie si mai ales stiu cum este sa te crezi o cauza pierduta. Ziceam ca e stresul, ziceam ca sunt diverse tratamente pe care le faceam si cu toate acestea nu luasem inca nicio masura sa schimb ceva. Asa ca toti factorii negativi din viata mea erau invinuiti, fara ca eu sa adaug macar unul pozitiv.
La un moment dat am realizat ca greutatea mea era in continua ascensiune si ca ma apropiam de… greutatea tatalui meu. Eu femeie, nu prea inalta, de nici 30 de ani la acea vreme. Cu povara grasimii apasandu-mi corpul si mai ales psihicul. Da, si psihicul, pentru ca ma simteam deprimata, batrana si fara speranta.
Asa am decis sa schimb ceva. Si am inceput. Am scapat intr-un an de 18 kg de balast. Am mai luat cateva inapoi in timp insa m-am ingrijit sa le pastrez mereu in limita indicelui de masa corporala normal. Nu depasesc niciodata 64 kg, desi ma simt foarte bine undeva in jur de 60-62.
Ce am observat eu in toti acesti ani, pentru ca deja sunt 7 ani de atunci este ca lupta cu kilogramele este una continua, constanta si nu se va termina niciodata. Din cand in cand cate o abatere in conditiile practicarii unei activitati fizice constate nu afecteaza cu nimic, insa daca ma abat de la alimentatia sanatoasa o saptamana sau doua, in doua saptamani am sigur 2 kg in plus. Asta cu tot cu mersul la sala de 2-3 ori pe saptamana, pentru ca din pacate sala nu e solutia tuturor necontrolarilor noastre.
Cum am dat kilogramele jos? Am renuntat la tot ce insemna paine, cartofi, zahar, ulei, prajeli, orice fel de dulciuri. Asta inseamna evident si mancarurile derivate. Fara pizza si shaorma, fara tocanita, fara deserturi.
Am inceput sa consum mai multe legume si fructe (mai mult legume decat fructe pentru ca fructele au si ele destul de mult zahar si nu sunt recomandate in cantitate mare la dieta mai ales). De asemenea am consumat cereale integrale, lactate numai degresate (branza dulce slaba, iaurt degresat), am introdus in alimentatia zilnica salatele, cateva nuci crude si foarte important am inceput sa beau apa. Toate procesele din organismul nostru au nevoie de apa. Am inceput sa consum orez si paste integrale, iar carne numai pe gratar.
Mai tarziu am aflat ca gratarul nu este sanatos, pentru ca arsura rezultata are componente cancerigene. In orice caz, dupa acea dieta nu prea am mai putut vedea gratare si in continuare carnea preparata sub forma de gratar imi provoaca o oarecare senzatie de greata, semn ca organismul nu o mai vrea.
Un lucru foarte important in procesul de slabire a fost numaratul caloriilor. Este nu doar o chestie de matematica dar si de simt al masurii pe care incepi sa ti-l formezi in momentul in care realizezi cat consumi si cat ar trebui sa consumi. Pentru a slabi este important sa mancam cu 500 de kcal mai putin decat necesarul zilnic, rezultatul fiind pierderea a 500g saptamanal. Acesta este un stil de slabit sanatos, nu foarte rapid dar suficient cat sa vedem rezultatele si mai ales sa nu ne afecteze sanatatea.
Dupa o luna de folosit tabele cu calorii am realizat ca pot calcula din minte orice meniu si ca pot face alegeri sanatoase chiar si fara sa am acces la internet.
O observatie importanta cu privire la zahar.
Primele zile sunt cele mai grele. Chestiile dulci erau cele la care ma gandeam destul de frecvent. Cand imi era pofta de dulce aveam mereu la mine niste mix de nuci cu fructe uscate care ma ajutau sa depasesc momentul.
Odata ce corpul se invata fara plus de zahar procesat, nici nu mai cere. Ba chiar il uraste. Dupa ce am depasit primele zile de mancat sanatos, orice dulce mi se parea exagerat de dulce si total nefolositor, astfel incat am inceput in mod natural sa resping dulciurile.
Fibrele: Odata ce am introdus fibrele in alimentatie m-am simtit satula mult mai mult timp, digestia mea era mult mai usoara iar eu ma simteam mai supla. Prin fibre inteleg cereale integrale dar si legumele cu coaja. La categoria legume imi plac foarte mult pastaile, spanacul, ardeii, morcovii, broccoli, conopida, tomatele, salata verde.
Un pont: salata de varza are foarte multe fibre si este si foarte satioasa. Pe mine ma ajuta sa mananc seara o salata de varza mare insotita de ceva proteine si atat.
La categoria carbohidrati sanatosi prefer orezul integral si cel mai mult fasolele, lintea si nautul, pentru ca acestea din urma sunt si o sursa importanta de proteine.
Pentru mine toata perioada in care am slabit de la o greutate mare a fost una relativ sedentara, mergeam numai la masaj ceea ce m-a ajutat foarte mult sa slabesc frumos. Asta si pentru ca la acel moment uram miscarea, transpiratia si tot ceea ce tinea de sport, iar din cauza sedentarismului chiar si o plimbare usoara imi dadea dureri musculare.
Lucrurile s-au schimbat substantial cand am inceput sa fac sport.
Fara sa dau jos kilogramele in plus si fara conditia fizica pe care am castigat-o la sala, nu m-as fi putut bucura acum de excursiile pe care le fac aici in care 15 km intr-o zi mi se par acceptabili. Si nu as fi putut face fata ieri, unei provocari de 22 km in ritm rapid, pe coasta, la White Cliffs of Dover (despre care abia astept sa va povestesc pentru ca mi-a placut prea mult ca sa tin doar pentru mine).
Pentru mine slabitul si dobandirea conditiei fizice au fost ca o renastere. Am redevenit incet o persoana noua: sanatoasa, activa si increzatoare.